Sporturi ale CSA Steaua Bucuresti

Circula pe internet un film de cateva minute cu modul în care sunt antrenati copiii chinezi pentru a deveni campioni in gimnastica. Duritatea prezentata acolo este dincolo de limitele drepturilor omului. Acesta a fost imboldul unei discutii cu gimnasta Sandra Izbasa, campioana olimpica de la Beijing.

Sandra se afla spre sfarsitul perioadei de recuperare dupa accidentarea din septembrie 2009 (ruptura tendonului ahilian al piciorului drept si fractura mainii stangi). „Ar mai fi vreo doua luni pana cand ma pot gandi sa intru in programul normal de lot, cu fetele de la Deva”, a marturisit sportiva. Necajita cateva zile de o usoara raceala (faringita, dupa cum ne-a explicat tatal sportivei), Sandra a spus de la bun inceput ca, in materie de disciplina, „la chinezi e altfel”, dupa care a precizat ca in gimnastica „sunt anumite restrictii de lot pentru a putea face performanta. Dar asta nu inseamna ca daca am o anumita problema si cer invoire nu voi fi inteleasa”.

- Sandra, seamana viata de gimnasta cu cea de militar?

- Cred ca da si lucrul acesta nu strica. Dimpotriva.

- Este gimnastica un sport dur?

- Este la fel de dur ca si alte sporturi. Nu am mai incercat decat handbalul, dar e clar ca aproape in orice sport te poti accidenta. De fapt, si pe strada te poti lovi, asa ca…

- Ai merge tot la gimnastica daca ai putea sa o iei de la capat?

- Sincer, nu stiu daca as face tot gimnastica. A fost destul de greu la inceput, cu departarea de parinti, mi-a luat mult timp pana m-am obisnuit. Regimul acela nu mi-a convenit deloc la inceput, dar cu sacrificii am trecut peste. Totul a fost greu.

- Ce spui nu e chiar motivant pentru un copil care vrea sa mearga la gimnastica…

- Important este ca orice copil sa faca miscare. Sa mearga la orice sport, sa incerce mai multe variante si sa aleaga ce i se potriveste. Eu nu spun decat ca gimnastica este foarte grea, atat pentru fete, cat si pentru baieti.

- Daca ai pune in balanta efortul si recompensele, crezi ca a meritat?

- In primul rand, orice copil care se gandeste sa mearga la gimnastica nu trebuie sa ia in calcul banii. Eu m-am dus de placere si abia dupa 12 ani am inceput sa fiu recompensata… Apoi, in privinta banilor, sunt multe alte sporturi cu beneficii mai mari si cu un regim de viata mai liber. La cat se munceste in gimnastica, nu cred ca recompensele sunt pe masura meritelor.

- Atunci, de ce ar alege un copil gimnastica?

- Poate pentru ca ii da o anumita alura, eleganta, si il ajuta sa-si formeze un stil, de a se comporta in viata de zi cu zi.

- Cu toate tentatiile de azi, crezi ca mai poate aparea o Nadia?

- Nadia e unicat. Cineva cu talentul ei, cu ambitie si tot ce a avut ea, ar putea sa apara, dar e foarte greu. Si tot nu va fi ca ea. Pe de alta parte, inainte nu erau nici calculatoare, nici telefoane mobile… Mi se pare foarte ciudat sa-i vad pe copiii de gradinita vorbind la telefonul mobil. Asta e!

Foarte multi se intreaba ce va face Sandra dupa ce recuperarea se va incheia. Intr-un alt interviu, publicat recent de „Gazeta Sporturilor”, ea marturisea ca va merge la Deva, chiar si numai pentru a-si anunta retragerea. „Totul va depinde de starea mea psihica si fizica… Nu vreau sa promit nimic. E mai bine sa merg pe burta, cum se spune, si sa vad ce o sa iasa”, ne-a declarat gimnasta in varsta de 19 ani.

interviu aparut in Observatorul Militar numarul 2/2010 sub semnatura locotenentului Constantin Pistea