Rugby Steaua Bucureşti

Oameni obişnuiţi, sportivii au trăit şi ei visul de libertate ţesut în mijlocul unui Decembrie geros, când totul promitea naşterea unei alte lumi. Printre eroii care au plătit în urmă cu 20 de ani cu propria viaţă idealul promisiunii de mai bine se află şi Radu Durbac, fostul fundaş al naţionalei şi antrenor al echipei de rugby Steaua.

“Nu o să uit niciodată când eram mic şi veneam cu tata la stadion şi mirosea a iarbă proaspăt tunsă… Tata a rămas pentru mine un model profesional, familial, este idolul meu chiar şi acum, după două decenii de când a fost ucis la Revoluţie”, îşi începe povestirea Bobby Durbac, acum în vârstă de 41 de ani, fiul fostului mare rugbyst. Jucător exponenţial al naţionalei României în anii 70, antrenor al echipei Steaua, Radu Durbac a căzut pe 23 decembrie 1989, fiind împuşcat chiar în curtea unităţii militare a clubului din Ghencea, unde era angajat ca maior.

Amintiri dispersate compun acum imaginea unui Bucureşti în fierbere, pe străzile căruia lumea aleargă în toate părţile şi ceaţa este despicată de gloanţele trase parcă de nicăieri. “Pe 23 decembrie venisem mai devreme de la serviciu, era în jur de ora 15:00, televizorul era pornit şi Cristian Ţopescu prezenta palmaresul unui sportiv care murise. Mi-am spus în gând: «Dă, Doamne, să nu fie tata!», pentru că totul coincidea. «Radu Durbac este primul erou-martir căzut la datorie dintre sportivi», s-au rostogolit vorbele din televizor”, povesteşte mecanic Bobby.

Avea atunci 21 de ani şi într-o secundă toată lumea i s-a prăbuşit: ” Pentru familie este cumplit… Eu m-am obişnuit cu ideea că tata nu mai este abia după vreo patru-cinci luni…Este o durere care nu va trece și, din acel an, Sărbătorile de Crăciun nu au mai fost niciodată la fel”.
” Lucrez la un site dedicat tatălui meu, radudurbac.ro, domeniul l-am luat deja şi voi pune acolo o biografie completă” Bobby Durbac

În prezent director de marketing la FC Steaua, Bobby Durbac aşteaptă în continuare un răspuns legat de ceea ce s-a întâmplat atunci. Prima variantă despre cum şi-a găsit sfârşitul tatăl său, atunci în vârstă de 45 de ani, i-a oferit-o ministrul MApN, Victor Stănculescu: cineva a sărit gardul unităţii şi a tras în acelaşi timp cu Radu Durbac, care păzea acea porţiune. “Nu mai credeam de mult în filmele western, de aceea voiam să ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat. După vreo trei-patru ani, colegii lui au început să vorbească despre faptul că tata fusese împuşcat din greşeală de un militar de la unitatea vecină cu cea a clubului”, spune el.
“Aşteptăm în continuare explicaţii despre ce a fost atunci. Nu s-a făcut nimic, totul a fost lăsat aşa… A fost o jertfă care nu ştiu cât de mult s-a justificat”, oftează el. Un sacrificiu peste care s-a aşternut tăcerea oficialităţilor, însă o jertfă care este comemorată în fiecare an de clubul militar, o aducere aminte care nu se va sfârşi niciodată în inimile celor apropiaţi.

“Nimeni nu a avut niciodată o vorbă rea despre tata. A fost un om excepţional, care m-a învăţat că fără muncă şi seriozitate nu se poate face nimic în viaţă ” Bobby Durbac

Articol de Mirela Basescu publicat in cotidianul Prosport     Foto:steauarugby.com

Va reamintim sa miercuri 23 decembrie de la ora 11 va avea loc o slujba de pomenire pentru Eroii morti la Revolutie la statuia Eroilor din cadrul Complexului Sportiv Steaua (langa terenul de rugby). Va invitam sa participati pe toti aceia care doresc sa aprinda o lumanare sau sa depuna o coroana de flori in memoria acestor bravi Eroi.