Hochei Steaua Bucuresti

Grade rosii, curea de ceas albastra

Nelu Alexe are parte de un serviciu la aproximativ doua luni. Camera sa nu difera de a oricarui alt ofiter din teritoriu: pat, birou, scaun, cutie cu chei, televizor si, ca element de noutate, monitorul pentru supravegherea perimetrului. A intrat pe poarta Stelei la varsta de sase ani si, de atunci, tine aproape de evolutia hocheiului de la clubul militar. A castigat 20 de titluri de campion national si 19 Cupe ale Romaniei ca jucator, pana la retragerea din anul 2004. Totusi, se poate spune ca, la acest palmares a contribuit si norocul de a prinde o generatie extraordinara: din 1980 pana In 1997, toate titlurile au fost castigate numai de Steaua. Dupa acea perioada fantastica, rivalitatea Ciuc – Steaua a Impartit titlurile, pentru ca, din 2006, campionatul sa fie acaparat de ciucani.

Cand mai castiga Steaua campionatul, domnule Alexe? „E greu de spus… Hocheiul este foarte imprevizibil. Iti fixezi un obiectiv, dar totul ti se poate da peste cap din cauza ghinionului. Anul trecut, am terminat campionatul cu numai 13 jucatori la banca (n.red. 17 este cifra maxima admisa de regulament) si de unde ne gandeam la titlu, am ajuns sa ne batem pentru locurile 3-4.” Detaliile vorbesc sugestiv despre omul Nelu Alexe: cureaua de la ceas este albastra, iar gradele rosii, de infanterist. Ros-albastrul pe kaki da bine, iar antrenorul spune ca de-a lungul timpului a fost „Indoctrinat cu Steaua. Clubul acesta a fost a doua casa pentru mine”. O singura data i s-a propus sa mearga la alt club (la Dinamo, cand era aproape de terminarea stagiului militar), dar a preferat sa continue in armata. Iar astazi are niste povesti simpatice pe care, cu siguranta, suporterii hocheiului stelist vor fi incantati sa le afle.

Doua saptamani, ospatar

Despre stagiul sau militar, unul Intins pe un an si patru luni, Nelu Alexe isi aminteste astfel: „Stiam ca, sportiv fiind, nu voi face decat antrenamente. Dar cand m-am prezentat la club, mi s-a spus: Da, care-i problema? Ti-ai adus valiza? Va dati seama… Mi s-au inmuiat picioarele. M-au trimis sa-mi ridic hainele, dar mi-au dat o pereche de pantaloni atat de mare ca am dat-o in doua in fata ca sa o fixez pe corp… In dimineata urmatoare, am avut desteptarea la 5.30. Ne-au urcat in camion si ne-au dus la Snagov pentru vreo doua saptamani in care echipa de seniori era plecata in Cehoslovacia. Acolo am facut planton doi in prima noapte. Nici nu stiam ce e ala planton. Am dormit pe o banca si, cand s-a facut ora, am trezit schimbul… Ce vremuri! Am facut eu ce-am facut si m-am lipit la bucatarie, unde, printre altele, ajutam la strangerea mesei. Cu alte cuvinte, doua saptamani am fost ospatar, iar imediat ce s-a intors echipa, toti sportivii am fost luati de acolo si am intrat in programul normal…” Antrenorul isi aminteste cu placere si despre primii bani castigati din hochei. Cand a fost angajat la Steaua, ca sergent-major (in 1988), a primit vreo patru salarii. Cu banii in buzunar, s-a dus acasa, iar parintilor, oameni de conditie medie (tatal maistru, mama muncitor necalificat), nu le-a venit sa creada. Dar o alta „cumpana” s-a produs cand a inceput sa primeasca bani pentru meciurile jucate. „Tata, saracul, a zis c-a muncit o viata-ntreaga ca sa castige mai putin ca mine… Avem 21-22 de ani. Atunci a dat si telefon la club ca sa se asigure ca nu am banii din alta parte!”.

Liceeni pentru viitorul Stelei

Nelu Alexe se transpune foarte bine in rolul povestitorului. Are un „ceva” in forta expresiei care cu siguranta il ajuta si cand le da indicatii tehnice jucatorilor. Perioada aceasta are o importanta deosebita pentru echipa pe care o pregateste. Se incearca de ceva vreme implementarea in echipa a unor tineri care sa coboare in doi-trei ani media de varsta. E un fel de schimb de generatii pe care Nelu Alexe, ajutat de antrenorul-jucator Cam Severson si presedintele sectiei Cristi Carlan, il urmareste cu atentie. Pe masa ofiterului de serviciu stau carnete de joc si liste intregi cu jucatori, iar antrenorul framanta in permanenta metode noi de motivare si „tinere in priza” a tinerilor. Numara pe degete nu mai putin de noua copii pe care ii foloseste la echipa mare, desi sunt inca la liceu. Pentru ei, parintii trebuie sa semneze o hartie la fiecare inceput de sezon. Anul trecut, unii parinti nu au acceptat, considerandu-si copiii prea mici pentru duritatile seniorilor, dar promisiunea celor din Ghencea este ca veti auzi tot mai des, printre altii, de un Florea (acum in clasa a IX-a) sau un Gliga (in clasa a X-a), de Stefan Bogdan sau Dumitru Andrei.

articol aparut in Observatorul Militar nr 3/2010 sub semnatura locotenetului Constantin Pistea.